|
Ziua de 1 ianuarie are o întreită semnificaţie pentru ca in aceasta zi Biserica sărbătoreşte tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos, îl pomeneşte pe Sfântul Vasile cel Mare si este anul nou calendaristic.
Sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului este sărbătoarea rânduită în amintirea acestui eveniment din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos ca prunc, când după rânduiala Legii Vechi – cuprinsă în cartea Facerii cap. 17 şi în Levitic, cap. 13 – în ziua a 8-a după naştere pruncul de parte bărbătească trebuia să fie tăiat împrejur şi să i se pună numele. Cu această ocazie i s-a pus Domnului Hristos numele de Iisus sau Mântuitorul (Luc. 2, 21). Sărbătoarea acesta cade întotdeauna la o săptămână după Naşterea Domnului, adică în ziua de 1 ianuarie. |
|
| Sursa: Radio Reîntregirea | Data: 01 Ianuarie 2010 |
Să conştientizăm fiecare lucrare a noastră, ca Dumnezeu să se recunoască în noi şi în faptele pe care le-am făptuit în numele Său
- cuvînt pastoral al PS Episcop-vicar Ioachim Băcăuanul cu ocazia Anului Nou
Cu ajutorul lui Dumnezeu am încheiat Anul mântuirii 2009 şi trecem în celălalt, potrivit sorocului timpului care-şi deapănă efemeritatea ca un fir neîntrerupt ce iese din caierul vremii şi se deapănă pe ghemul veşniciei. Este, deci, un moment al bilanţului, al retrospectivei, al unei priviri meditative înapoi, pentru a vedea dacă în acest an am pus sau nu o nouă cărămidă la sacrul edificiu spiritual pe care fiecare dintre noi suntem datori să îl zidim pe pământ.
Spre deosebire de celelalte făpturi, inconştiente, create de Dumnezeu pe pământ, omul este singura fiinţă psiho-somatică şi îşi înscrie parcursul vieţii către un anumit scop. Suntem uneori fascinaţi sau robiţi de atâtea idealuri încât pierdem adevărata finalitate către care suntem chemaţi de Creatorul nostru şi al universului. De aceea Dumnezeu a rânduit pe pământ, de la plinirea vremii, o instituţie divino-umană care să ne ghideze paşii spre scopul cel bun, ca viaţa noastră să nu sfârşească în neant, ci în fiinţare.
Această instituţie proclamă neobosită, de secole, că acestui unic scop major al vieţii trebuie să i se subsumeze toate celelalte idealuri. Cu acest gând trebuie să încheiem anul care a trecut şi cu acelaşi gând să-l începem pe cel care urmează.
În momentul festiv al trecerii dintre ani trebuie să ne întrebăm: oare scopurile fixate de noi în anul trecut, fie că le-am împlinit sau nu, au fost în consens cu scopul suprem pe care Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator, ni le-a fixat?; sau idealurile pe care ni le fixăm pentru anul care începe sunt compatibile cu planul lui Dumnezeu pentru noi? Adeseori, pe acest pământ, investim atâtea eforturi şi irosim atâta energie trupească şi sufletească în scopuri străine de adevărata ţintă a vieţii, în false idealuri pe care, dacă le analizăm ulterior cu înţelepciunea bătrânului luminat de Duhul Sfânt, vedem că au fost neconforme cu scopul suprem al vieţii: asemănarea cu Dumnezeu.
În acest moment, la cumpăna dintre ani, trebuie să conştientizăm faptul că suntem mai departe de momentul naşterii, al venirii noastre în istorie cu încă un an şi, totodată, mai aproape de „marea înserare” tot cu atât; mai aproape de bilanţul definitiv care este Judecata lui Dumnezeu, unde se va face o evaluare justă a faptelor noastre.
Să luăm aminte şi să conştientizăm fiecare lucrare a noastră, ca Dumnezeu să se recunoască în noi şi în faptele pe care le-am făptuit în numele Său.
Pentru Eparhia noastră, anul care a trecut a fost, în condiţiile create de crizele de tot felul care bântuie lumea şi societatea românească, un an al împlinirilor. S-a înscris o nouă pagină de istorie după 600 de ani de existenţă neîntreruptă a acestei de Dumnezeu păzite eparhii. Ţinutul istoric al teritoriului judeţului Bacău şi cel din jurul Romanului, din punct de vedere eclesiologic, a devenit Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat nouă, ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor, posibilitatea de a trăi acest eveniment, în toată dimensiunea lui cultural-religioasă. Acest lucru măreţ presupune şi obligaţii pentru viitor, obligaţii care le avem faţă de înaintaşii care au făurit istoria acestui ţinut, păstrând cu acrivie credinţa cu toate tradiţiile sfinte care o împodobesc, dar şi faţă de cei care vin după noi, faţă de care ne obligăm să le predăm nealterat tezaurul spiritual-cultural al neamului din care facem parte.
De aceea, ca să împlinim toate acestea, mai întâi, mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi, în al doilea rând, Îl rugăm să ne ajute să înfăptuim toate, potrivit planului Său pentru noi. El, Bunul Dumnezeu, Cel ce a pus vremile şi anii după a Sa rânduială şi îndreptează toate întru iconomia Sa cea cerească, să ne binecuvinteze pe noi toţi şi să binecuvinteze, de asemenea, cununa anului ce a sosit cu bunătatea Sa. Îl rugăm să păzească pe toţi fiii şi ficele duhovniceşti încredinţaţi nouă spre păstorire, şi să-i îndemne spre tot lucrul cel bun. Să înmulţească zilele vieţii fiecăruia întru deplină sănătate şi bună sporire întru toate. Îl mai rugăm să potolească vrajba, ura, neorânduielile, războiul cel dintre noi şi să ne dăruiască dragoste nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate.
De asemnea, să ne trimită, în anul care începe, ploi la bună vreme, rouă aducătoare de roadă, vânturi potrivite pentru ca bunătăţile pământului să îndestuleze pe toţi.
Fie ca Bunul Dumnezeu să ne izbăvească, în anul care începe şi în toate zilele vieţii noastre, de foamete, de boli, de cutremur, de necazuri şi de nevoi ca să ne putem bucura de viaţa pe care am primit-o în dar de la El.
La mulţi ani!
† Ioachim Băcăuanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului
20
Iun
09
viata de unica folosinta
In fiecare zi stau si incerc sa analizez ce se petrece cu lumea asta. Fiecare cauta sa inghita pe cei mai mici in toate domeniile. Ne intoxicam cu tot felul de mesaje mediatice. Numa analfabeti pe canale tv isi dau cu parerea despre societate. Societatea insa suntem toti la un loc. In orase domina mizeria iar in comune saracia. Criza financiara a pus stapanire peste tot. Si peste fizic si peste psihicul uman. Cautam sa adunam si sa nu mai dam la altul nimic. Nu mai zambim si nu mai respectam nimic. Alegem cultura manelelor si luam versurile lor ca si modele de viata. Sa bem, sa ne distram…
Ce superficialitati. Suntem asa de nesiguri pe viata noastra si mai indraznim totusi sa pierdem lucrurile marunte si trairile inalte din frumoasa noastra ortodoxie.
Invidie, falsitate si perfidie.
Dar totusi sa alergam la duhovnicii iscusiti si sa luptam pentru a ne salva de toate starile acestea degradante pentru firea noastra de oameni plamaditi din pamant si iubire absoluta.
Sa fim biruitori si sa primim plata cea buna pentru care am luptat pe campul efemerului spre a castiga odihna Edenului Ceresc.
Este un program perfect. Pe langa conparo si ascont e mult mai usor de folosit si e personalizat.
E de viitor. Cum preotii trebuie sa fie toti transparenti este de recomandat sa aiba acest program.
il puteti descarca de la adresa de mai jos.
22
Mai
09
Fosti ratati, actuali fatarnici…
Sunt unii oameni care au plecat de acasa pentru a-si face un rost in viata. Insa, departarea de familie i-a facut sa ajunga fatarnici cu duhul. Au uitat de parintii necajiti ce s-au sacrificat incontinuu pentru a-i face oameni ” mari ” , dar…
Dupa ce au absolvit o scoala si-au uitat identitatea…in speranta ca vor fi adoptati de lumea celor civilizati. Din acest caz fac parte, uneori, si slujitorii Domnului. Nu intotdeauna, dar de multe ori. Insa fiecare trebuie sa luam doar ce este bun , asa cum si albina isi alege din floare doar polenul …
Intr-o lume in care mercantilismul, fatarnicia si lipsa de iubire a aproapelui ne stau pe umerii sufletului pentru a ne impovara parca si mai tare ranile trupului terminat de patimile sfasietoare ale efemerului, ar trebui sa nu fim nici “fosti ratati”, nici “actuali fatarnici”, ci flori cu aripi de inger.
Ar trebui …
21
Mai
09
Aproapele
Sunt atatia cersetori care asteapta mila aproapelui.
Dar si aproapele asta nu mai apare in ziua noastra. Toti stiu sa faca numai rau. Putini mai sunt cei ce apara dreptatea. Si aceia se cheama ingeri in trup. Toti gresim dar nu toti ne ridicam din permanenta greselii. Ne place sa cultivam invidia mai mult decat iubirea. Dar vedem ca in toata istoria omenirii iubirea a avut glasul pasarilor ce zboara spre cer.
Of, unde e iubirea asta?Ne pierdem pe zi ce trece. Problema este ca in lumea asta suntem anonimi, dar sa fim anonimi si inaintea lui Dumnezeu? Oare chiar asta e dorinta noastra?
19
Mai
09
Calea Spre Fericire !
Sfintele Vase sunt alcatuite din Sfântul Potir, Sfântul Disc, Steluta, Copie si Lingurita , fiecare având o semnificatie aparte în slujirea liturgica.
Sfântul Potir reprezinta paharul cu vin folosit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taina, când El a instituit Sfânta Euharistie (Sfânta Împartasanie), jetfa Legii noi; pahar al carui continut binecuvântat si sfintit de divinul Învatator , l-a dat ucenicilor Sai zicând : ” Beti dintru aceasta toti , Ca aceasta este Sângele Meu , al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” ( Matei cap. 26, vers. 27). Sfântul Potir ne mai auce aminte si de vasul în care conform unei traditii , Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi strâns sângele scurs din coasta Mântuitorului cea strapunsa cu sulita si din ranile cuielor si ale cununii de spini. În unele momente din ritualul liturgic el simbolizeaza si mormântul Mântuitorului.
Sfâtul Disc la Proscomodie (prima parte a Sfintei Liturghii) simbolizeaza ieslea în care S-a nascut Mântuitorul, iar la Vohodul Mare (iesirea cu Cinstitele Daruri ) simbolizeaza locul pe care a fost asezat Tru
pul Mântuitorului dupa pogorârea Lui de pe Crucea rastignirii. Dupa unii tâlcuitori discul simbolizeaza , prin rotunjimea lui , bolta cerului purtând pe Hristos , soarele nostru duhovnicesc.
Steaua sau steluta la Proscomidie simbolizeaza steaua care a condus pe magi din Rasarit la locul nasterii Mânturitorului , ceea ce indica si formula biblica rostita de preot când aseaza steaua peste disc ” venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul” ( Matei cap. 2, vers. 9). Dupa Vohodul Mare simbolizeaza pecetea pusa pe mormântul Domnului. Copia simbolizeaza lancea sau sulita cu care a fost împus Mântuitorul pe cruce. La Proscomodie, scoaterea Agnetului (bucata din prescura, pecetea) cu copia din prescura, închipuie Nasterea cu trup a Domnului din Fecioara.
Lingurita cu care se da credinciosilor Sfântul Trup si Sânge închipuie pe Maica Domnului , care a purtat în pântecele ei pe Pâinea cea cereasca.
