Cuvant cu talc plin de sfintenia vesniciei

Să conştientizăm fiecare lucrare a noastră, ca Dumnezeu să se recunoască în noi şi în faptele pe care le-am făptuit în numele Său

- cuvînt pastoral al PS Episcop-vicar Ioachim Băcăuanul cu ocazia Anului Nou

Cu ajutorul lui Dumnezeu am încheiat Anul mântuirii 2009 şi trecem în celălalt, potrivit sorocului timpului care-şi deapănă efemeritatea ca un fir neîntrerupt ce iese din caierul vremii şi se deapănă pe ghemul veşniciei. Este, deci, un moment al bilanţului, al retrospectivei, al unei priviri meditative înapoi, pentru a vedea dacă în acest an am pus sau nu o nouă cărămidă la sacrul edificiu spiritual pe care fiecare dintre noi suntem datori să îl zidim pe pământ.
Spre deosebire de celelalte făpturi, inconştiente, create de Dumnezeu pe pământ, omul este singura fiinţă psiho-somatică şi îşi înscrie parcursul vieţii către un anumit scop. Suntem uneori fascinaţi sau robiţi de atâtea idealuri încât pierdem adevărata finalitate către care suntem chemaţi de Creatorul nostru şi al universului. De aceea Dumnezeu a rânduit pe pământ, de la plinirea vremii, o instituţie divino-umană care să ne ghideze paşii spre scopul cel bun, ca viaţa noastră să nu sfârşească în neant, ci în fiinţare.
Această instituţie proclamă neobosită, de secole, că acestui unic scop major al vieţii trebuie să i se subsumeze toate celelalte idealuri. Cu acest gând trebuie să încheiem anul care a trecut şi cu acelaşi gând să-l începem pe cel care urmează.
În momentul festiv al trecerii dintre ani trebuie să ne întrebăm: oare scopurile fixate de noi în anul trecut, fie că le-am împlinit sau nu, au fost în consens cu scopul suprem pe care Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator, ni le-a fixat?; sau idealurile pe care ni le fixăm pentru anul care începe sunt compatibile cu planul lui Dumnezeu pentru noi? Adeseori, pe acest pământ, investim atâtea eforturi şi irosim atâta energie trupească şi sufletească în scopuri străine de adevărata ţintă a vieţii, în false idealuri pe care, dacă le analizăm ulterior cu înţelepciunea bătrânului luminat de Duhul Sfânt, vedem că au fost neconforme cu scopul suprem al vieţii: asemănarea cu Dumnezeu.
În acest moment, la cumpăna dintre ani, trebuie să conştientizăm faptul că suntem mai departe de momentul naşterii, al venirii noastre în istorie cu încă un an şi, totodată, mai aproape de „marea înserare” tot cu atât; mai aproape de bilanţul definitiv care este Judecata lui Dumnezeu, unde se va face o evaluare justă a faptelor noastre.
Să luăm aminte şi să conştientizăm fiecare lucrare a noastră, ca Dumnezeu să se recunoască în noi şi în faptele pe care le-am făptuit în numele Său.
Pentru Eparhia noastră, anul care a trecut a fost, în condiţiile create de crizele de tot felul care bântuie lumea şi societatea românească, un an al împlinirilor. S-a înscris o nouă pagină de istorie după 600 de ani de existenţă neîntreruptă a acestei de Dumnezeu păzite eparhii. Ţinutul istoric al teritoriului judeţului Bacău şi cel din jurul Romanului, din punct de vedere eclesiologic, a devenit Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat nouă, ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor, posibilitatea de a trăi acest eveniment, în toată dimensiunea lui cultural-religioasă. Acest lucru măreţ presupune şi obligaţii pentru viitor, obligaţii care le avem faţă de înaintaşii care au făurit istoria acestui ţinut, păstrând cu acrivie credinţa cu toate tradiţiile sfinte care o împodobesc, dar şi faţă de cei care vin după noi, faţă de care ne obligăm să le predăm nealterat tezaurul spiritual-cultural al neamului din care facem parte.
De aceea, ca să împlinim toate acestea, mai întâi, mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi, în al doilea rând, Îl rugăm să ne ajute să înfăptuim toate, potrivit planului Său pentru noi. El, Bunul Dumnezeu, Cel ce a pus vremile şi anii după a Sa rânduială şi îndreptează toate întru iconomia Sa cea cerească, să ne binecuvinteze pe noi toţi şi să binecuvinteze, de asemenea, cununa anului ce a sosit cu bunătatea Sa. Îl rugăm să păzească pe toţi fiii şi ficele duhovniceşti încredinţaţi nouă spre păstorire, şi să-i îndemne spre tot lucrul cel bun. Să înmulţească zilele vieţii fiecăruia întru deplină sănătate şi bună sporire întru toate. Îl mai rugăm să potolească vrajba, ura, neorânduielile, războiul cel dintre noi şi să ne dăruiască dragoste nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate.
De asemnea, să ne trimită, în anul care începe, ploi la bună vreme, rouă aducătoare de roadă, vânturi potrivite pentru ca bunătăţile pământului să îndestuleze pe toţi.
Fie ca Bunul Dumnezeu să ne izbăvească, în anul care începe şi în toate zilele vieţii noastre, de foamete, de boli, de cutremur, de necazuri şi de nevoi ca să ne putem bucura de viaţa pe care am primit-o în dar de la El.

La mulţi ani!
† Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului